nmb

Tot timpul informata! E cool sa fii Femeie!

De unde începem? Nimicurile ori păcatele noastre?


children's pain crying

Peretii au cazut in orasul pe care-l iubim! Nori minunati se rostogolesc peste dealuri aducand intunericul de mai sus!

Dar daca iti inchizi ochii, asa-i ca simti ca nimic nu s-a schimbat deloc? Daca iti inchizi ochii, asa-i ca parca simti ca si tu ai fost aici?

Romania se cutremura iar! Nu mai ardem de vii, ne mor bebelusii! Ca si in cazul Colectiv, timpul va rezolva si problema asta. Cum? Vom trece peste ea, pentru ca usor, usor, cu cat trece timpul, cu atat ne vom detasa! Durerea va ramane doar in sufletul mamelor, a parintilor, a bunicilor si poate a unor rude care au fost afectate in mod direct.

Cu totii ne declaram revolta pe bloguri si prin social media. Exista chiar oportunisti, si nu ma refer la politicieni, ca asa sunt ei: oportunisti, nu actionari! VIP-urile cu blog scriu un articol si au grija sa-i dea share peste tot, ca sa faca trafic, iar vlogerii de care nu au auzit nimeni vin din nordul tarii (Oradea, Baia Mare sau Satu Mare – nu mai stiu de unde era) la Bucuresti, ca sa „rezolve” ei problema!

Durerea ramane numai la cei afectati direct! In sprijinul acestei afirmatii sunt cazurile cu victimele mineriadelor sau mortii de la Revolutie. Ca sa ne aducem aminte numai de cele mai mari. Asa se va intampla si cu cele doua cazuri mai recente: bebelusii morti si victimele din Colectiv.

Insa cele doua vin una dupa alta, la interval foarte scurt de timp. A doua vine ca un semnal de alarma, pentru ca dupa Colectiv, cu totii am zis ca vom actiona! … Si pe 1 Decembrie, ziua marelui miting programat, nu a mai fost nimeni in Piata Universitatii! Imediat dupa Colectiv cativa oportunisti au fost la intalnire cu Presedintele Romaniei. „Reprezentantii Poporului” care nu numai ca nu au rezolvat nimic, dar au uitat sa faca macar un follow-up al celor promise. Timpul i-a ajutat sa uite!

Peretii au cazut in orasul pe care-l iubim! Nori minunati se rostogolesc peste dealuri aducand intunericul de mai sus!

Dar daca iti inchizi ochii, asa-i ca simti ca nimic nu s-a schimbat deloc? Daca iti inchizi ochii, asa-i ca parca simti ca si tu ai fost aici?

Cum poti fi optimist in legatura cu asta?

De unde incepem? Nimicurile sau pacatele noastre?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: